Povesti Audio

Povesti Audio, Fabule, Basme, Ghicitori, Metafore

Tapul Babei partea 1 – Basme Audio Romanesti pentru Copii

Tapul babei este una din povestile pe care le-am citit-o seara copiilor mei. Este un basm vechi de pe meleaguri romanesti pe care l-am gasit intr-o carte (Povesti Romanesti-Editura Rossa) facuta cadou de nasii copiilor. Copiilor mei le-a placut foarte mult si sper sa va placa si voua.

Se pot extrage cateva morale/ invataminte despre cum faci cand ai de-a face cu oameni care vor sa te pacaleasca…;)

Aici ai prima parte a povestii. Pentru a asculta si partea a doua acceseaza linkul Tapul Babei partea 2

O varianta adaptata a povestii am gasit-o si online la urmatoarea adresa :Versiune adaptata – Tapul Babei . Inserez partial cateva pasaje.

Au trăit odată, demult, doi bătrâni, un moș și o babă. Acești bătrâni erau destul de săraci, și nu aveau multe lucruri. Cea mai de preț avere a lor era o vițelușă. Într-o zi, când au rămas fără niciun ban, bătrânul i-a zis nevestei lui:
– Te rog, vrei să te duci la piață cu vițeaua și să o vinzi? Așa o să mai avem și noi niște bani.
– Bine, mă duc, a zis bătrâna.

Așa că a plecat baba la piață cu vițeaua legată cu o funie de coarne. Atunci când a ajuns la piață, au văzut-o trei frați, care s-au gândit cum să facă ca să o păcălească și să îi fure vițeaua. Ei erau trei frați hoți. Au vorbit ei între ei cum să facă, și apoi așa au și făcut. La început, s-au despărțit și au mers fiecare în altă parte, ca și cum nu s-ar fi cunoscut între ei. Ca și cum erau trei străini. A venit la bătrână primul dintre ei.
– Bună ziua, mamaie.
– Bună ziua și ție.
– De vânzare e țapul ăsta?
Vezi tu, el zicea că vițeaua babei e un țap.
– De vânzare e, dar nu e țap, e vițea, i-a zis baba.
– Asta, asta e vițea?!
– Păi cum să nu fie?
– Nu cred!
– Vițea e, serios… Ce, dumneata nu vezi?
– E țap, mamaie! Dacă nu crezi, mai întreabă și pe altcineva.

Bătrâna tare s-a mai mirat și a plecat mai departe. N-a mers mult și a venit și al doilea frate.
– De vânzare e țapul, mamaie?
Și fratele ăsta tot țap zicea că e.
– De vânzare e, dar nu țap, e vițea.
– Ce vorbești? Chiar așa, nu știi ce ții de funie? E țap!

Bătrâna iar s-a mirat și a plecat tot înainte, până i-a ieșit în cale și al treilea frate. Bineînțeles că și al treilea i-a zis tot la fel. Săraca babă, când a văzut că toți cu care vorbește îi spun că e țap, a crezut și ea. Așa că i-a zis celui de-al treilea:
– Dacă dumneata zici că e țap, țap o fi.
– Păi țap e, a mințit-o în continuare al treilea frate hoț. Câți bani vrei pe el?
Pentru că, pentru un țap, i-ar fi dat mult mai puțini bani decât pentru o vițelușă.

Au vorbit ei ce-au vorbit, bătrâna i-a cerut bani, el i-a dat mai puțini, până la urmă s-au înțeles că pentru țap îi dă niște bani și i-a dat. Baba a cumpărat din piață niște lucruri cu banii primiți, iar cu restul a plecat acasă la moș.
Cum a văzut-o moșul, a întrebat-o:
– Ai vândut vițeaua?
– Ce vițea dragule, că era țap!
– Care țap, nevastă?
– Păi țapul, pe care am plecat să-l vând.

Moșul s-a uitat la ea cu ochii mari și foarte mirat. Așa că bătrâna i-a povestit toată întâmplarea. Când a auzit, moșul și-a dat seama imediat că cei trei se cunoșteau între ei și că au păcălit-o pe baba lui dragă. Mai ales că moșul auzise de cei trei frați hoți. Așa că a făcut un plan, cu prieteni de-ai lui și cu baba, ca să le vină de hac hoților.

S-a dus moșul la un vecin de-al lui și a luat un cal, slab, bătrân, bolnav, cel mai slab și mai amărât cal din Univers. Nici pe Pluto nu sunt cai așa de slabi și de amărâți. A mai luat moșul împumut o pungă cu bani. Apoi a scos un ban din pungă, l-a pus la fundul calului și a plecat la piață. Acolo, i-a căutat pe cei trei frați și s-a așezat lângă ei. Și cum stăteau ei acolo în piață, unii lângă alții, calul a făcut o balegă. Moșul s-a repezit imediat la balegă și a început să caute în ea cu un bețigaș. Frații s-au uitat ciudat. Cum făcea calul o balegă, moșul se repezea la ea și căuta. Până la urmă, curioși, frații hoți l-au întrebat pe moș:
– Unchiașule, de ce cauți mereu în balega calului?
– Ei, nu vă spun, s-a prefăcut moșul că nu vrea să le spună. Planul lui era să-i păcălească pe frați cum că are un cal care face balegă cu bani. Ca ei apoi să vrea să cumpere calul pentru ei, și să-i dea mai mulți bani pe cal așa cum și ei au păcălit-o pe babă ca să-i dea mai puțini bani pe vițelușă. Atunci, când i-au zis că e țap.
– Hai, unchiașule, te rugăm, spune-ne, promitem că ținem secretul pentru noi, i-au zis frații.
– Bine, măi flăcăi, vă spun. Uite, calul meu face balegă cu bani. Și azi încă nu mi-a dat, acum e timpul lui de date balegă cu bani, și eu caut în balegă ca să găsesc banii.
– Ei, nu mai spune! Nu te credem!
– Nu mă credeți, e treaba voastră, le-a răspuns moșul.
Și tocmai atunci calul mai face o balegă. Moșul se repede la ea, caută cu bețișorul și găsește un ban. Mai știi? Banul pe care îl băgase chiar el la fundul calului. Cum îl găsește, îl curăță bine și îl pune în punga plină cu bani pe care o împrumutase de la prietenul lui. Frații, când au văzut, l-au întrebat:
– Unchiașule, e chiar așa cum zici dumneata! Da’ toți banii din punga aia ți i-a dat calul?
– Da, flăcăi, el mi i-a dat. Și mi-ar fi dat, dragul de el, și mai mulți, dar eu sunt sărman și nu am bani să-i dau mâncare multă și bună. Că dacă aș avea, și el ar fi mai sănătos și mai fericit, și ar face și mai mulți bani.

1 Comment

Add a Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Povesti Audio © 2017 Frontier Theme